Astăzi am avut o revelație … sau pentru colegii psihologi ceva mai pretențiosi să zicem că am avut un insight.

Nu stiu cum, nu știu de unde însă mi-a răsărit în minte ca un pop-up …vuuuuuupppp. Știu însă de ce … pentru că ieri și astăzi am răscolit profund prin scheme și moduri într-un training și în ultima vreme mi se tot intâmplă să mi se așeze chestii prin minte. Uneori mi se întamplă după ședințe, alteori după ce citesc sau îmi fac ceva teme și notițe, alteori pentru că răscolesc niște emoții și apoi amintirile răsar una dupa-alta.

Sunt o iubitoare de filme … le iubesc … în vremuri grele mi-au stat alături în alte vremuri grele m-au protejat de emoții (da, da, știu – detached protector self-soother). Am chiar clienți cu care construiesc relația terapeutică discutând despre filme. Și în timp ce stăteam eu și mă gândeam …mi-au răsărit în minte fotoliile din sufragerie. Aveau brațe de piele și initial o stofa roșie (cred) și mai apoi ai mei le-au dat o față nouă, erau comode și era mereu o bătaie pe unul dintre fotolii – doar pe unul, pe celălalt stătea mereu mama. Și mi-am adus aminte că unele dintre cele mai faine și mai eliberatoare momente le simțeam când stăteam amândouă pe câte un fotoliu în fața televizorului și ne uitam la filme … filme bune, grele, profunde pe care le ințelegeam și când nu se întampla asta mama mi le explica, de la filme rusești până la mult așteptatele filme americane … nu radeți, până și Dallasul l-am comentat de pe acele fotolii.

Dacă devorez cărți și mă uit la filme este pentru că am facut asta de când mă știu și întotdeauna au fost asociate cu plăcere pură. Nu conta cât de stresantă era școala sau câți de “trebuie” îmi arunca vocea aia solicitantă din capul meu, nu conta dacă “cineva” nu sunase sau dacă eram tristă – întotdeauna mă relaxam pe fotoliu uitandu-mă la filme faine si mi-am dat seama că plăcerea venea mai mult din conexiunea noastră, noi două comentând filme și încercând să ne aducem aminte unde am mai văzut actorii sau cine, ce a mai regizat sau cine a compus muzica. Woaw … o amintire cu mine mai degrabă "contented child" și cu o nevoie indeplinită, naturală de a simți plăcere fără stres și mai degrabă relaxată.

Wait … rewind … încep cu fotoliul cel moale și pufos, continui cu eu si mama în fotoliu, bucurându-ne de filme și întrecându-ne într-o formă de cinetrivia … happy … astăzi am avut o revelație … am fost (și) un copil fericit doar că nu-mi aminteam încă.