Cum ii transmiti cuiva ca este posibil sa piarda o mare parte din amintirile sale? Cum ii spui ca in cativa ani o simpla activitate precum "mersul dupa paine" ar putea sa devina o adevarata aventura deoarece este posibil sa nu-si mai reaminteasca cum sa se intoarca acasa?

Alzheimer este o boala degenerativa progresiva a creierului si ca efect al instalarii ei persoanele afectate pot avea dificultati in a-si reaminti informatii invatate anterior cat si dificultati in a achizitiona noi informatii. Uneori, pacientii nu isi gasesc cuvintele chiar si in cazul unor notiuni simple avand dificultati in a identifica si denumi obiecte uzuale ca: sticla, cana, usa, masa, etc. Le este dificil sa ia o decizie, isi pierd initiativa, au dificultati in a recunoaste oameni si locuri.

Uneori nu isi identifica propriile rude desi locuiesc cu ei in casa. Va imaginati ce frica sau ce disperare ii incearca la vederea unei persoane complet straine?

Cum putem sa sustinem si sa ajutam o persoana diagnosticata cu Alzheimer? La noi in tara sunt ceva incercari timide de sustinere sociala a persoanelor afectate de acest diagnostic: costul medicamentelor este sustinut printr-un program national, o parte dintre cei afectati pot beneficia de un ajutor financiar in urma unor hotarari ale comisiilor de evaluare din cadrul directiilor de asistenta sociala, avem cateva, timide, ONG-uri care sunt interesate de sustinerea acestor bolnavi, facilitati de tip rezidential unde rudele pot alege sa interneze o persoana diagnosticata atunci cand devine mult prea dificil, chiar periculos sa stea singura.

Pana cand ne mai lamurim ce avem de facut va invit sa urmariti modele din alte tari, astazi SUA: 

Episodul 1

Episodul 2

Print Friendly, PDF & Email